Despre carte: 2008 / Impresionantul corpus de scrisori de la Adamovich către Chinnov (1909–1996) este o altă sursă foarte valoroasă pentru istoria „notelor pariziene" și a literaturii emigrante în general. Scrisorile lui Adamovici către Chinnov sunt, în esență, scrisori de la părintele fondator al „bileței pariziene" către nepotul ei. Chinnov a fost un adept al „notei” doar în cea mai veche perioadă, pariziană. După ce s-a mutat în Germania, la postul de radio „Liberation” (mai târziu - „Svoboda”), și apoi a plecat în SUA, s-a îndepărtat din ce în ce mai mult de poetica „însemnărilor” în experimente riscante din a doua jumătate a anilor ’60. Scrisorile lui Adamovich conțin note de dezacord cu aspirațiile lui Chinnov și el scrie delicat, dar persistent despre respingerea lui persistentă a inovației de dragul inovației. Chinnov, cu cât merge mai departe, cu atât continuă să experimenteze, îndepărtându-se din ce în ce mai mult de poetica „notei pariziene”. Adamovich, continuând să-l evalueze foarte mult ca poet și „maestru”, îl laudă din ce în ce mai mult „în general” și notează din ce în ce mai puțin poeziile sale preferate, preferând să vorbească despre versuri individuale. Pentru Chinnov, anii de corespondență sunt începutul a unei noi perioade din viața și opera sa, iar pentru Adamovich - un fel de rezumat, capitolul final al scurtei istorii a „Notei pariziene” Din carte: „Dacă un miracol este posibil în străinătate...”. ”: Epoca anilor ’50. în corespondenţa scriitorilor emigranţi ruşi. M., 2008. C. 11–96.